Întrebarea centrală, înainte de orice calcul: deplasarea reprezintă o abatere temporară de la locul obișnuit de muncă al angajatului, sau este chiar modul lui obișnuit de a lucra? Răspunsul decide dacă vorbim despre delegare (cu diurnă) sau despre clauză de mobilitate (cu prestații suplimentare, dar fără diurnă) — și cele două nu sunt interschimbabile, nici juridic, nici fiscal.

Delegarea: o schimbare temporară, dispusă de angajator

Conform art. 43 din Codul muncii, delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă. Elementele-cheie:

În schimbul acestei disponibilități, salariatul delegat are dreptul, conform art. 44 alin. (2), la decontarea cheltuielilor de transport și cazare, plus o indemnizație de delegare — aceasta este diurna.

Clauza de mobilitate: o înțelegere de la bun început

Clauza de mobilitate, reglementată la art. 25 din Codul muncii, e altceva: părțile convin chiar de la angajare (sau printr-un act adițional ulterior) că postul respectiv, prin natura lui, nu are un loc de muncă fix — de exemplu, agenți de vânzări pe teren, tehnicieni de intervenție, personal de mentenanță pe mai multe puncte de lucru. Atenție: nu orice șofer este „personal mobil” în sensul reglementărilor speciale din transport (HG nr. 38/2008) — acestea au un regim separat.

Nu poate fi impusă unilateral. Spre deosebire de delegare, clauza de mobilitate necesită acordul explicit al ambelor părți, prevăzut clar în contractul individual de muncă: natura mobilității, zonele sau locațiile vizate și, obligatoriu, valoarea prestațiilor compensatorii. Un angajator nu poate introduce ulterior o clauză de mobilitate fără consimțământul salariatului.

Salariatul cu clauză de mobilitate primește, în compensație, prestații suplimentare — bănești sau în natură — negociate și menționate explicit în contract, înregistrate ca atare (inclusiv în REGES-ONLINE, la cuantumul sau procentul stabilit).

Nu
un salariat cu clauză de mobilitate NU primește diurnă pentru deplasările prevăzute în contract

Art. 43 din Codul muncii definește delegarea ca exercitare temporară a atribuțiilor în afara locului de muncă al salariatului; dacă salariatul cu clauză de mobilitate execută atribuțiile în locurile deja prevăzute în contract, este vorba de executarea contractului, nu de o delegare — deci, în principiu, nu apare dreptul la indemnizația de delegare (aceasta este interpretarea noastră; textul art. 43 nu menționează explicit clauza de mobilitate). Mobilitatea e compensată prin prestațiile suplimentare stabilite specific pentru această clauză, nu prin diurnă.

Comparativ: delegare vs. clauză de mobilitate

Delegare (art. 43-44)Clauză de mobilitate (art. 25)
Cine decide Angajatorul, unilateral Ambele părți, prin acord explicit
Caracter Temporar, excepție de la locul obișnuit de muncă Permanent, e chiar modul obișnuit de lucru al postului
Durată Max. 60 de zile calendaristice/12 luni, prelungibilă cu acord Pe toată durata contractului, cât timp se aplică clauza
Compensație Transport, cazare, indemnizație de delegare (diurnă) Prestații suplimentare bănești sau în natură, stabilite în CIM
Refuzul salariatului Delegarea inițială e obligatorie; doar prelungirea necesită acord Nu poate fi impusă; necesită acord de la bun început

Ce spune Codul fiscal despre fiecare

Distincția juridică are consecințe fiscale directe — și aici apar cele mai costisitoare greșeli.

Diurna de delegare

Este neimpozabilă integral în limita unui plafon zilnic de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituțiile publice (HG nr. 714/2018 pentru deplasările în țară; nivelul de referință, inițial de 20 lei/zi, a fost actualizat la 23 lei/zi prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 1235/2023, în vigoare din 1 aprilie 2023; nivelul se regăsește în anexa la HG nr. 714/2018, actualizată prin acest ordin). Pentru deplasările interne, acest calcul rezultă, la nivelul de referință actual, într-un plafon de aproximativ 57,5 lei/zi (23 × 2,5). Pentru străinătate, nivelurile pe țări sunt stabilite prin HG nr. 518/1995, nu prin HG 714/2018 (potrivit surselor profesionale consultate; verifică nivelul actual pentru țara respectivă). Există și o a doua limită: potrivit art. 76 alin. (2) din Codul fiscal, indemnizația neimpozabilă nu poate depăși 3 salarii de bază pe lună, calculate proporțional cu numărul de zile de delegare (3 salarii împărțite la zilele lucrătoare din lună, înmulțite cu zilele de deplasare). Nu indic aici litera exactă din alin. (2): lit. k) privește personalul mobil din transport (HG nr. 38/2008), așa că verifică litera aplicabilă în forma consolidată. Ambele limite trebuie respectate.

Condițiile de acordare nu sunt aceleași pentru toți angajatorii. HG nr. 714/2018 reglementează deplasările personalului din instituțiile publice; condițiile de distanță (5 km) și de durată (12 ore) pentru diurna de o zi provin de acolo și nu pot fi prezentate ca obligații cumulative pentru angajatorii privați. Un angajator privat stabilește condițiile de acordare prin contract, regulament intern sau contract colectiv, dar partea neimpozabilă fiscal rămâne limitată de art. 76. Ordinul de delegare, cu ora de plecare și de sosire, este documentul care susține deplasarea — păstrează-l, e primul lucru verificat la un control.

Diurna neimpozabilă nu intră în plafonul lunar cumulat de 33% aplicat altor avantaje salariale — este un regim separat, reglementat distinct. Suma care depășește plafonul zilnic devine venit salarial impozabil, supus impozitului pe venit și contribuțiilor sociale.

Prestațiile pentru clauza de mobilitate

Regimul e diferit. Prestațiile suplimentare primite în baza clauzei de mobilitate sunt neimpozabile în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizația de delegare — aceeași referință ca la diurnă — dar, spre deosebire de diurnă, se cumulează într-un plafon lunar de maximum 33% din salariul de bază brut, împreună cu alte beneficii salariale neimpozabile de aceeași natură.

Metoda de calcul a limitei pentru mobilitate este discutată. Camera Consultanților Fiscali a cerut Ministerului Finanțelor un punct de vedere privind metoda de calcul (adresa nr. 12013/28.10.2025). Potrivit unei publicații de specialitate (Avocatnet, 1 aprilie 2026, pe care am putut-o vedea doar parțial), Ministerul Finanțelor ar fi răspuns respingând metoda bazată pe zilele efectiv lucrate mobil și indicând o limită lunară calculată în funcție de zilele lucrătoare; nu am putut confirma numărul și data răspunsului și nu pot verifica textul. De aceea nu dau aici un exemplu numeric: stabilește metoda împreună cu contabilul, pe baza răspunsului oficial în vigoare.
Nu cumula diurnă cu prestația de mobilitate pentru aceeași deplasare. Cele două sunt compensații pentru situații diferite (excepție temporară, respectiv regulă permanentă a postului) — un salariat nu poate primi ambele pentru aceeași zi de lucru la un loc prevăzut deja în clauza de mobilitate.

Excluderea acestor sume din baza de calcul a contribuțiilor sociale este reglementată la art. 142 din Codul fiscal — pentru indemnizația de delegare/detașare, cât și pentru prestațiile de mobilitate, fiecare cu trimitere la plafonul corespunzător stabilit la art. 76.

De reținut: cele două plafoane de 2,5 ori nivelul de referință arată similar ca formulă, dar diurna rămâne în afara plafonului cumulat de 33%, în timp ce prestațiile de mobilitate intră sub el. Diurna are, în plus, limita de 3 salarii de bază pe lună. Nu trata cele două regimuri ca fiind interschimbabile doar pentru că folosesc același multiplicator de referință.

De ce contează încadrarea corectă

Acordarea diurnei unui salariat care, în realitate, nu are un loc de muncă fix — ci lucrează permanent pe teren, în baza unei înțelegeri de la angajare — nu se potrivește definiției delegării din art. 43 din Codul muncii (exercitare temporară a atribuțiilor în afara locului de muncă). La un control, o astfel de sumă riscă să fie reîncadrată drept venit salarial obișnuit, cu impozit și contribuții recalculate retroactiv, plus accesorii. Încadrarea trebuie să poată fi justificată: verifică, pentru fiecare salariat care se deplasează frecvent, dacă situația lui corespunde definiției delegării (excepție temporară) sau clauzei de mobilitate (regulă permanentă a postului) — și încadrează-l pe cea corectă, cu documentele aferente.

Checklist înainte de a acorda diurna sau prestația de mobilitate

Ce reții

Publicat: septembrie 2026 · Actualizat: octombrie 2026 · Versiune: 1.3
Surse oficiale consultate: HG nr. 714/2018 (deplasări în țară), Ordinul ministrului finanțelor nr. 1235/2023 (nivelul de referință de 23 lei) și HG nr. 518/1995 (deplasări în străinătate — verificată prin surse secundare); art. 25, art. 43 și art. 44 din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii; art. 76 și art. 142 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, referitoare la plafoanele neimpozabile ale indemnizației de delegare/detașare și ale prestațiilor acordate în baza clauzei de mobilitate. Nivelul de referință zilnic (23 lei, pentru un plafon neimpozabil de 57,5 lei/zi intern) este stabilit prin HG nr. 714/2018, cu actualizările ulterioare. Atenție: alineatele exacte ale art. 76 aplicabile fiecărui plafon au fost renumerotate de mai multe ori prin legi succesive; verifică forma consolidată curentă pe legislatie.just.ro înainte de a documenta o decizie sau un control, mai ales dacă nivelul de referință din HG 714/2018 a fost între timp actualizat.

Vrei materiale noi despre Codul muncii și fiscalitate, direct pe e-mail?

Abonează-te la newsletter — trimit actualizări de îndată ce apare o modificare relevantă pentru PFA, microîntreprinderi sau angajatori.

Abonează-te →
Acest material are caracter educativ și informativ general. Nu constituie consultanță juridică sau fiscală în sensul OG 71/2001 și nu înlocuiește analiza situației tale specifice de către un consultant fiscal, un jurist sau un specialist în legislația muncii. Informațiile reflectă legislația în vigoare la data publicării; verifică actualizările pe anaf.ro și legislatie.just.ro.